„Lasati-l sa moara linistit ca nu mai avem ce-i face!”

Lumină pentru candela din suflet

FB_IMG_1559991280562.jpg

Alt copil pe care l-am avut, cu două cancere. În seara când îşi trăgea ultima răsuflare acel copil, au venit toţi doctorii, s-au uitat şi au zis: „Lăsaţi-l să moară liniştit, că nu mai avem ce-i face.” Avea doi ani şi numai şase kilograme, era tot uscat… mirosea de la el, de-acuma, se strica copilul… era într-o stare foarte grea. Şi l-am luat în braţele mele, am început să plâng tare, că mi-era milă şi mila m-a biruit tare mult, pentru că am zis: „Dacă ar fi fost mama…!” – în durerea mare, numai mama poate să-i aline durerea. Fiecare am avut mame sau le mai avem şi ştim că atunci când ne este greu, mama numai dacă se alipeşte cu buzele de fruntea noastră sau ne cuprinde lângă ea, uităm tot. Şi în durerea asta, eu plângeam cu copilul în braţe şi m-am gândit: dacă ar fi mama acuma…

Vezi articolul original 133 de cuvinte mai mult

Adevărul pune capăt avortului. După al nouălea avort, a cerut să vadă ce se extirpase. „E un bebeluș!”, a strigat înnebunită

Cartea lui Abby Johnson, The Walls Are Talking: Former Abortion Clinic Workers Tell Their Stories [Pereții vorbesc: foști lucrători în clinici de avort își spun povestea] înmănunchează mărturii ale unor persoane care au lucrat în unități spitalicești unde se fac avorturi. Istorisirile acestea pleacă de la subiecte variate, fiecare conține amintiri proprii unei persoane asupra unui eveniment care i-a rămas imprimat în memorie. Una din ele, cu titlul „fluturași pe flori”, relatează povestea unei tinere care a făcut nu mai puțin de nouă avorturi.

Autoarea anonimă a acestei istorisiri începe prin a spune că femeile care obișnuiesc să recurgă în mod repetat la această procedură sunt numite de către angajați „fluturași din floare-n floare”. Chiar dacă angajații spitalului îndeobște efectuează avorturi și le promovează, pentru că din asta își iau salariile, unii dintre ei manifestă o atitudine foarte dezaprobatoare față de acești „fluturași”. Iată ce povestește fosta angajată de la clinica de avort:

Când a intrat Angie pe ușă pentru cea de-a noua procedură de avort,  chiar și noi, ale căror salarii sunt plătite din avorturi, am clătinat din cap murmurând: „Chiar așa? Serios?”

Cu toate că era împotriva concepției mele, mi-aș fi dorit de data asta ca Angie să arate un pic de remușcare. Nu voiam să se întâmple asta cu numeroasele femei care veneau să avorteze de două, trei sau chiar patru ori. Dar de nouă ori? Asta, ziceam eu, merita măcar o urmă de regret sau chiar rușine, oricât de demodat ar suna.

Angie însă nu arăta nici  fărâmă de vinovăție sau neliniște când a venit la clinică. La primul avort râsese și de atunci încoace făcuse la fel la toate cele opt. La fel făcea acum, la al nouălea:

Părea să privească vizitele ei la clinica noastră ca pe niște ocazii de a-și juca numărul de comedie improvizat. „Frate, poți să-mi xeroxezi fișa și eu schimb numa datele?”, glumea ea nonșalant. După partea birocratică, Angie a continuat să facă bășcălie cu femeile din sala de așteptare. „Nu e mare lucru”, le asigura ea. „Eu am făcut-o de opt ori până acum și nu am nici un fel de regrete”. Cu toate că, fără să vreau îmi plăcea de Angie, felul ei deșănțat m-a surprins neplăcut.

De-a lungul anilor, oferisem consolare și ținusem de mână o mulțime de femei care se apropiau de acea masă cutremurate. Unele plângeau, încheieturile degetelor li se făceau albe de tare ce mă strângeau de mână. Altele țineau strâns la piept Biblii și murmurau rugăciuni, cerșind iertare, chiar înainte ca medicul să fi început procedura și chiar pe când copilul era încă neatins în pântecele lor. Adesea, femeile se urcau pe masă și rămâneau apoi inerte, fără reacție în timpul operației. Gândurile lor erau la mii de kilometri depărtare. Dar aici era Angie. Angie nu se disculpa niciodată, nu dădea nici o explicație. De câte ori discutam cu ea despre contracepție și încercam să o ajutăm cu o programare pentru a discuta această problemă, ea zâmbea și refuza politicos cu o mișcare de mână.

Angie folosea avortul ca mijloc de contracepție, fără a se obosi să se intereseze de vreo altă metodă. Ar fi putut continua să mai facă cel puțin încă alte nouă avorturi – dar de data aceasta ceva s-a întâmplat.

Fără îndoială, Angie auzise adesea toată pălăvrăgeala pro-avort. I se spusese cu siguranță că avortul îndepărta doar un ghem de celule, o bucată de țesut sau un mic nodul nedezvoltat. Însă după cel de-al nouălea avort a fost curioasă să vadă cum arăta acel „țesut”. A rugat asistenta să i-l arate, iar aceasta s-a conformat. La 13 săptămâni, bebelușul era pe deplin format.

M-am gândit ce să fac cu bucățile. Ar fi fost mai bine să le arunc pe toate grămadă, astfel încât să nu se mai poată recunoaște nimic, sau să le asamblez așa cum făceam de obicei, ca să ne asigurăm că nu lipsește nimic? Nu exista nici un protocol de procedură în privința aceasta, așa că am optat pentru asamblarea bucăților ca să reconstitui trupul.

Reacția lui Angie a fost cu totul alta decât s-ar fi așteptat asistenta:

Mersi”, a spus, cu zâmbetul ei caracteristic încă înghețat pe buze. Când și-a plimbat privirea spre  recipientul în care erau resturile, a tras scurt aer în piept și, pentru prima dată de când venise, Angie a rămas tăcută. Câteva clipe mai târziu, tot trupul i s-a scuturat și pe brațele ei arămii i s-a făcut pielea de găină.

Când a întins mâna să atingă fătul, am încercat să trag vasul înapoi. Mi-a apucat încheietura mâinii și m-a oprit. Amândouă am tăcut pentru o clipă, pe când ea se holba la conținutul vasului. Am făcut un pas înapoi, iar Angie a căzut în genunchi, cu degetele în continuare încleștate pe încheietura mea. Celelalte fete din salonul de reanimare au observat, iar starea mea de disconfort creștea.

Dându-și seama de greșala făcută, asistenta a încercat de mai multe ori să tragă înapoi vasul care conținea membrele însângerate. Dar Angie se ținea strâns de rămășițele copilului ei și nu lăsa asistenta să i le ia din mână. Asistenta mărturisește:

[Angie] a rămas încremenită pe podeaua clinicii. „E un bebeluș,” spunea, la început abia auzit. „Ăsta a fost bebelușul meu”, a continuat. Volumul vocii ei creștea treptat, și un torent de cuvinte a început să-i curgă de pe buze, cuvinte care i-au făcut pe toți din jur să se simtă foarte stânjeniți. „Ce-am făcut? Ce-am făcut?” repeta într-una, izbucnind apoi în suspine sacadate. Câteva din fetele de pe secție au început și ele să plângă. Unele și-au acoperit fața cu brațele sau și-au îngropat fețele în perne.

În cele din urmă, asistentele au reușit să-i smulgă vasul. Angie a devenit isterică. Alte persoane au încercat s-o calmeze.

Câteva colege au venit în fugă spre mine, încercând să ajute la calmarea lui Angie. Însă după câteva minute, devenea tot mai evident că ea nu avea de gând să se calmeze. Nu am putut nici s-o ridicăm de jos. După o scurtă discuție, am hotărât s-o târâm spre baie. Măcar ușa aceea grea ar fi acoperit suspinele atât de zgomotoase, ceea ce ne-ar fi dat un pic de timp până să hotărâm ce era de făcut.

Pe când o târam pe coridor, Angie dădea din mâini și din picioare, iar țipetele ei au atins pragul nebuniei. Cred că am oferit fetelor din salonul de recuperare un spectacol terifiant. În cele din urmă, am reușit s-o aducem până în pragul băii, am târât-o înăuntru și am închis ușa. I-am spus să-și dea cu apă rece pe față.  Chiar înăbușite, țipetele ei continuau să se audă în afară.

Angie a început să implore personalul medical s-o lase să-și ia copilul acasă, așa mort cum era. S-a târguit multă vreme cu asistentele și medicii, încercând să-i facă să cedeze și să-i dea copilul. Ei însă au refuzat. Ea a continuat să suspine și să se văicărească în baie, punând toată clinica pe jar.

Angajații de la registratură au căutat în fișa ei numărul de telefon pe care ea îl indicase pentru a fi apelat în caz de urgență. Au sunat și au dat de prietenul din acea vreme al lui Angie, pe care l-au invitat să vină la clinică. I-au trebuit și lui  45 de minute ca s-o convingă să iasă din baie. Au părăsit amândoi clinica în lacrimi.

Angie nu a mai revenit niciodată la clinica de avorturi.  Autoarea mărturiei nu știe ce s-a mai întâmplat cu ea. Viitorul ei, după ce înțelesese câtă răspundere purta pentru cei nouă copii, probabil că a fost o agonie. Pot doar spera că a găsit cumva vindecare.

De la acel caz, clinica de avorturi a introdus o regulă strictă care interzicea să li se arate femeilor bebelușii lor avortați. O altă scenă asemănătoare ar fi afectat deciziile femeilor pentru intervenții, reducând astfel profitul clinicii. Mai multe femei ar fi aflat despre dezvoltarea fătului și așa numărul de avorturi ar fi scăzut. Pentru ca lucrurile să se desfășoare normal, cursiv și profitabil, clinica a interzis cu desăvârșire ca vreo femeie să poată vedea rezultatul avortului ei.

După acest incident, angajata clinicii care i-a arătat lui Angie bebelușul avortat a renunțat să mai facă avorturi. Ea nu dă explicații, însă fără îndoială că povestea lui Angie și a agoniei ei a influențat decizia luată.

Câte femei nu intră în clinica de avort fără să aibă habar despre stadiile de dezvoltare ale fătului? Câte femei cu avorturi repetate la activ nu au idee de faptul că bebelușii le-au fost smulși membru cu membru și apoi aruncați la gunoi, sau vânduți pentru organe? Toți angajații clinicii de avort au descoperit în acea zi că adevărul este dușmanul suprem al avortului. Lor li s-a reamintit că este absolut vital să păstreze faptele departe de ochii femeilor vulnerabile în acele momente, dacă doreau să continue cu această procedură aducătoare de profit. Era singurul mod în care ar fi putut câștiga bani de pe urma lor.

Sursa: Abby Johnson The Walls Are Taking: Former Abortion Clinic Workers Tell Their Stories (San Francisco, CA: Ignatius Press, 2016) 71-77
Traducerea: Monica Stinghe

Articol preluat de pe stiripentruviata.ro

CRESTINII IN FATA “NOII ERE” (“NEW AGE”)

“Scopul lor nu este sa goleasca bisericile, ci sa le umple cu oameni care au cugetarea pervertita”

CE INSEAMNA SI CE URMARESTE MISCAREA NEW AGE?

Varianta revizuita a articolului „Adevarul despre noua Era”, publicat in periodicul „Parakatathiki” (Comoara), nr. 15, noiembrie-decembrie, 2000.

“In ultimii ani, din ce in ce mai mult auzim vorbindu-se despre Noua Era, despre Globalizaresi despre Noua Ordine a Lucrurilor. Termenul Noua Era este folosit in sens mai larg si in politica.

Desigur, este adevarat ca prin prabusirea comunismului s-a creat o noua situatie pe plan mondial. Bipolaritatea a incetat sa mai existe. Pentru supraputerea mondiala care a ramas, S.U.A., nu mai exista adversar de temut.

Totodata, explozia informaticii, comunicatiilor, industriei si tehnologiei contribuie si ele la desfiintarea granitelor.

Asa-numita Noua Era exploateaza aceasta conjunctura internationala, la a carei formare ea insasi a contribuit si inca mai contribuie, pentru a-si promova mesajele si scopurile proprii.

Astfel, vedem folosindu-se din ce in ce mai mult curcubeul, piramida, numarul 666, stema in cinci colturi, simboluri preferate de Houa Era.

Termenul Noua Era nu este neutru si nici „nevinovat”, ci cuprinde in el un sens foarte bine definit, care are legatura directa cu religiile orientale si cu ocultismul.

Intram, asadar, intr-o epoca de aur, de fericire mondiala, asa cum sustine Noua Era, sau ni se ascunde ceva?

Radacinile Noii Ere in astrologie  si ocultism

Noua Era se fondeaza pe o cugetare veche care este intalnita la religiile necrestine. Este vorba despre o conceptie a astrologiei care spune ca la fiecare 2000 de ani omenirea intra intr-o noua era. Adeptii Noii Ere ne spun ca epoca anterioara a fost cea a Pestilor, a Crestinismului. Acum intram, spun ei, intr-o Noua Era, Era Varsatorului, o „epoca de aur” pentru omenire, iar Crestinismul va fi marginalizat. Vor veni noi adevaruri pe care le va aduce noul mesia, hristosul Noii Ere. Sfanta Scriptura insa ne previne ca el care va veni dupa Domnul nostru Iisus Hristos cu pretentia de a fi adorat ca Hristos va fi hristosul mincinos, adica antihrist.

Chiar si numai aceste elemente sunt de ajuns pentru a intelege cineva ca Noua Era este potrivnica si incompatibila cu Credinta noastra Ortodoxa.

Ce este Noua Era?

Noua era este o retea de organizatii  eretice intinsa in toata lumea. In ea sunt cuprinse organizatii hinduiste, budiste, guruiste, neognostice, animiste, gandirea pozitiva, masoneria, teosofia, neoidolatria, neosatanismul, vrajitoria, astrologia, hipnnotismul, spiritismul, sufismul, terapiile alternative, artele martiale ale Orientului, etc.

Samburele tare al Noii Ere il constituie grupari cu caracter totalitarist care isi ascund scopurile lor reale si actioneaza in spatele unei masti inselatoare. Toate aceste organizatii sunt unite de scopuri comune si de o conceptie comuna despre Dumnezeu, om si lume, pe care au luat-o de la religiile orientale si de la ocultism.

Ce crede Noua Era?

Elementele de baza ale invataturiiNoii   Ere sunt credinta intr-un dumnezeu impersonal, in „legea” karmei si a reincarnarilor si in posibilitatea evolutiei omului la starea de dumnezeu dupa fire, numai prin propriile sale puteri si cu ajutorul meditatiei. Pozitia centrala in invatatura Noii Ere o detine monismul panteist absolut. (Principiul Unul este totul al Teosofiei – modelul holist). Adeptii Noii Ere spun ca nu exista deosebire intre bine si rau, ca noi oamenii avem puteri ascunse inlauntrul nostru si ca Pamantul este insufletit. Toate acestea constituie influente ale religiilor orientale (budism, hinduism) exercitate prin intermediul masoneriei si teosofiei.

Mesajul Noii Ere se rezuma la adorarea sinelui, la autoindumnezeirea omului, adica la marea minciuna luciferica care spune ca omul ar fi din fire Dumnezeu si nu mai are nevoie de Dumnezeu ca sa-l mantuiasca. Aici trebuie sa accentuam ca Noua Era, precum si religiile orientale, nu-l considera pe om persoana, adica o fiinta libera, de o valoare unica, ci, dimpotriva, uraste si lupta impotriva persoanei.

Mesajele Noii Ere si mai ales tripticul: sex, violenta si familiarizarea cu vrajitoria si elementul demonic, sunt canalizate in special prin mass-media, muzica (indeosebi cea rock), arte martiale, terapii alternative, „jocuri” pentru copii, etc.

Noua Era cultiva confuzia folosind termeni cum ar fi: Hristos, rugaciune, dragoste, libertate, pacat, dar cu alt sens si de multe ori chiar unul contrar celui pe care il dam noi crestinii acestor cuvinte.

De pilda, Hristos pentru ei nu este Dumnezeu si Mantuitor, ci unul din marii „initiati” din istoria omenirii, alaturi de Pitagora si BudaHristos, spun ei, este fiecare om; este o stare inlauntrul omului.

Alt exemplu: Pacatul, potrivit conceptiei Noii Ere, este nereusita omului de a ajunge la constientizarea faptului ca el insusi este dumnezeu din fire.

De asemenea, ei spun ca antihrist este oricine impiedica evolutia omenirii spre Noua Era. In cele din urma antihristul… suntem noi, crestinii(!).

Scopurile Noii Ere

Cei care conduc miscarea Noua Era au  doua scopuri de baza:

1. Instaurarea unei noi ordini a lucrurilor pe plan politico-economic, care sa duca la impunerea unui guvern mondialcondus de un dicta­tor, mult-asteptatul „mesia” al Noii Ere.

2. Deoarece coalitia politico-economica a statelor lumii se prevede a fi instabila, se urmareste o coalitie si pe plan religios si cultural, adica instaurarea unei Noi Ordini pe plan religios.Prin urmare se cauta crearea unei noi religii mondiale sau o panreligie, care va rezulta din unirea tuturor religiilor cunoscute. De altfel, Noua Era sustine ca toate religiile sunt cai care duc la Adevar.

Principiul acestei panreligii este: Crede orice vrei, numai sa nu fii intolerant. Adica, sa nu crezi ca numai credinta ta este dreapta. Aceasta se numeste plura­lism dogmatic (toate religiile sunt cai la fel de drepte care conduc la acelasi sfarsit). De aceea si vedem cum „imping de la spate” toate religiile sa dialogheze intre ele pentru a gasi elementele care le „unesc”. (sincretism intercrestin si interreligios). Aceasta insa (ca adica toate religiile sunt la fel) in realitate ei nu o cred, ci o spun din motive diplomatice, pentru a aparea deschisi fata de toti si pentru a-i atrage. In sinea lor cred despre ei insisi ca se afla pe un nivel evolutiv mai inalt, ca unii ce sunt oamenii Noii Ere, in timp ce noi, crestinii, ne aflam pe unul inferior. Asadar nu suntem egali. Noi, ortodocsii care sustinem ca numai credinta noastra este adevarata si il mantuieste pe om, suntem considerati „alipiti de vechea era”. Sun­tem acuzati de fanatism, intoleranta religioasa, rasism, fundamentalism s.a.m.d.

Din cele de mai sus poate intelege cineva foarte usor ca cele doua scopuri sunt demonice, de vreme ce se urmareste impunerea lor cu sila si nu numai fara Hristos, ci si impotriva Lui, asa cum vom vedea in cele de mai jos. Domnul nostru Iisus Hristos spune categoric: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Prin  urmare nu exista mai multe adevaruri, nici mai multe cai care duc la Adevar, ci una singura: Hristos si Biserica Sa Ortodoxa.

Din cele pe care le-am spus mai sus reiese limpede caracterul anticrestin al Noii Ere, care are drept scop stapanirea intregii lumi. De altfel, acesta este si scopul de baza al asa numitelor societati secrete, ca de pilda masoneria, teosofia, iluminatii si „cluburile”, cum ar fi Comisia Tripartita si Clubul Bilderberg. Acest scop, adica supunerea intregii lumi, este visul sionistilor. Sionistii evrei il asteapta inca pe mesia, ca pe acela care le va asigura stapanirea politico-economica asupra intregii lumi.

Pentru ca scopurile de mai sus sa fie atinse, arhitectii Noii Ere considera ca va trebui sa fie impus un sistem de control total in economia mondiala, in comert si in alimentatie. Tocmai aceasta urmareste mult-discutata Globalizare, si nu maximalizarea bunastarii, asa cum se lauda propagandistii ei. Totusi unii dintre cei care le coordoneaza pe toate spre globali­zare sunt dezarmant de sinceri. Astfel, David Rotkopf, directorul Societatii de Management Politic a cunoscutului Henry Kissinger, a declarat cu mai multi ani in urma ca globalizarea nu este altceva decat impunerea modelului american. De aceea a evitat folosirea termenului globalizare, preferand termenul imperia­lism cultural.

Pentru ca lumea sa fie controlata in totalitate, se planuieste desfiintarea banilor si inlocuirea lor cu cartele de credit. Iar pentru a controla si a inabusi impotrivirile care sunt asteptate, este pregatit un regim mondial de control politienesc, prin intermediul buletinelor electronice si a indosarierii electronice. Aici sunt incluse si Acordul Schengen si Legea 2472/97 pentru asa-zisa protejare a datelor cu caracter perso­nal. Se ingradeste – in vederea desfiintarii desavarsite – viata si libertatea personala.Scenarii de cosmar ale unei societati de oameni-robot controlati din exterior, asa cum o descrie Orwell in faimoasa lui carte 1984, constituie nazuinta permanenta a Noii Ordini Mondiale. Toate sub controlul si indrumarea Fratelui mai Mare (Big Brother).

Tactica Noii Ere

1. Noua Era, pentru a putea stapani pe plan politico-economic, foloseste doua moduri:

a) Pe de o parte, actioneaza ca un tavalug care niveleaza limbi, civilizatii, traditii nationale, promovand americanizarea natiunilor prin adoptarea de catre acestea a subproduselor modului de viata american, adica promoveaza supunerea tuturor natiunilor, punand capat in fapt independentei nationale si suveranitatii populare. Deja guvernele statelor nu mai detin con­trol deplin asupra politicii economice, ci sunt obligate sa se conformeze dispozitiilor unor centre internationale.

Pe plan politic sunt subminate multe dintre institutiile democratice, slabindu-li-se astfel puterea, autoritatea si eficienta.

b) Pe de alta parte, Noua Era cultiva si agraveaza confruntarile interetnice. Aplica cunoscuta lozinca: Imparte si stapanesteDrepturile nationale si religioase ale unor „minoritati”, adevarate sau cel mai adesea plasmuite, sunt parghia folosita pentru rasturnarea randuielii vechi si instaurarea Noii Ordini Mondiale. Una din noile norme ale NATO prevede ca suveranitatea unei natiuni poate fi violata (de catre NATO) oriunde pe pamant considera el ca se incalca drepturile minoritatilor.

Mai ales impotriva noastra, a grecilor, care avem o stransa unitate nationala, religioasa si lingvistica, centrele intunericului raspandesc in mod orchestrat marea minciuna care spune ca noi, grecii, asuprim aici, in tara noastra, minoritatile nationale si religioase. In acelasi timp se urmareste transformarea Greciei intr-o tara multietnica, cu mai multe limbi si religii oficiale. Scopul acestei minciuni este vadit, si anume acela de a prezenta Grecia ca pe o tara locuita de o multime de minoritati, pentru ca in acest fel sa fie taiate din radacina cele care ne tin: elenismul si Ortodoxia. Pentru implinirea scopurilor Noii Ordini a lucrurilor se scriu din nou chiar si cartile istorice si mai ales manualele scolare.

2. Noua Era, pentru a stapani pe plan religios si a instaura panreligia ei demonica, sustine ca toate religiile ar fi la fel si urmareste sa perverteasca, adica sa cucereasca din interior tot spatiul Bisericii Ortodoxe, de vreme ce celelalte „biserici” sau religii sunt impli­cate, mai mult sau mai putin, in jocul Noii Ere, avand in frunte pe Papa, asa-numitul conducator spiritual al planetei.

New age-isii cultivand confuzia – ratacind pe altii sirataciti fiind ei insisi – de obicei se dau drept crestini. Totodata, incep sa defaime putin cate putin Sfanta Scriptura. Scopul lor nu este sa goleasca bisericile, ci sa le umple cu oameni care au cugetarea pervertita.

In paralel, sunt promovate prin campaniile publicitare acele modele care tind sa-l transforme pe om intr-o fiinta ale carei preocupari sa se limiteze, asa cum s-a spus, la televizor si frigider. In felul acesta va fi controlat si dirijat.

Concluzii

Noua Era nu este deloc noua. Este vechea minciuna luciferica, potrivit careia omul este din firea sa dumnezeu. Este vechea nazuinta de stapanire mondiala a puterilor intuneri­cului, a societatilor secrete, Noua Era nu constituie o cautare spontana, izvorata din launtrul oamenilor si al societatilor. Este conceputa si impusa din exterior si de sus. Si – cel mai grav – se cauta a fi impusa fara Hristos si impotriva lui Hristos. Globalizarea contemporana este mincinoasa si de lepadat tocmai din acest motiv.

Pozitia crestinilor

Tuturor acestor planuri intunecate si primejdioase de impunere a unei noi ordini mondiale si a unei globalizari fara Hristos si impotriva lui Hristos, noi crestinii, trebuie sa le opunem Lumina si Adevarul lui Hristos. Trebuie sa le opunem adevarata globalitate, universalitate si ecumenicitate: cea a Bisericii. Tre­buie sa le opunem adevarata globalizare: cea divino-umana (teandrica), ce se realizeaza in Trupul lui Hristos, in Biserica. Promisiunii mincinoase si luciferice a autoindumnezeirii trebuie sa-i opunem adeva­rata indumnezeire, cea dupa har, la care suntem chemati de Domnul nostru Iisus Hristos intru impartasire de dragoste cu El si de ascultare de atotsfanta Lui voie.

Toate aceste prefaceri radicale care sunt pregatite sistematic si nu intamplator au loc in jurul nostru trebuie privite de catre noi cu nelinistea cea buna, dupa cum sublinia si fericitul Staret Paisie Aghioritul. Si sa nu ne culcam pe o ureche, de vreme ce si oamenii lumesti incep sa se trezeasca si sa isi dea seama ce inseamna in realitate Globalizarea, cel putin in plan politico-economic.

Nelinistea cea buna trebuie sa se manifeste ca trezvie duhovniceasca, ca intensificare a nevointei duhovnicesti, a rugaciunii si a pocaintei, dar si ca interventie nemijlocita acolo unde si atunci cand este nevoie, la chemarea Bisericii. Asa vom putea sa-i ajutam si pe oamenii care din nestiinta au fost prinsi in cursa marii minciuni a Noii Ere.

Lucrul de care avem trebuinta cel mai mult in ziua de astazi este rezistenta duhovniceasca la provocarea Noii Ere. Vom reusi lucrul acesta daca vom dezvolta anticorpi duhovnicesti: daca vom cunoaste, vom iubi si vom trai Traditia noastra ortodoxa. Aceasta traditie are ca element definitoriu persoana in libertatea, unicitatea si alteritatea ei, ca valoare absoluta si care nu poate fi scoasa la mezat; persoana, nu ca existenta individuala, ci ca impartasire si legatura. Fiecare manastire si fiecare parohie este chemata sa fie centru al unei astfel de rezistente.

Si sa nu uitam ca cei care planuiesc globalizari fara Hristos si impotriva lui Hristos, adica si impotriva oamenilor, vand pielea ursului din padure, pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos este singurul Domn adevarat al istoriei si al Universului”.

(Monahul Arsenie Vliangoftis, Ereziile contemporane – o adevarată amenintare, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2006)

Articol preluat de pe cuvantul-ortodox.ro

Despre pericolul practicilor ezoterice

O explicaţie ortodoxă a teoriilor „energiilor” folosite tot mai mult de către practicanţii ezoterismului (yoga, prananadi, reiki, radiestezie, bioenergie etc.). Interviu realizat de ASTRADROM – Bucureşti iulie 2013 –

Interviu cu teologul Marian Maricaru despre energiile create şi necreate

Vaccinurile: Prevenţie sau boală?

Vaccinurile: Preventie sau boala?

Editura: Christiana
Prin intermediul cărţii „Vaccinurile: Prevenţie Sau Boală?”, autoarea, Dr. Christa Todea – Gross, doreşte să trezească interesul oamenilor, al părinţilor şi mai ales al medicilor, pentru acest subiect, pentru un studiu mai aprofundat al sistemului imun şi al efectului devastator al vaccinurilor asupra acestuia. Cartea „Vaccinurile: prevenţie sau boală? O nouă patologie pediatrică” încearcă să răspundă la întrebarea: Vaccinurile sunt bune sau rele?

De peste 100 de ani, numeroase studii medicale şi experienţa practică demonstrează că vaccinurile din copilărie reprezintă un atac grav asupra imunităţii imature a copilului, provocând numeroase boli cronice grave, nevindecabile, urmate uneori de deces. Autoarea speră că părinţii vor avea mai mult curaj de acum încolo, să lupte pentru drepturile lor şi ale copiilor lor, ca astfel, prin renunţarea la vaccinuri, să-i crească sănătoşi, fără să-i expună la cele mai grave boli cronice.  „Vaccinurile: prevenţie sau boală? O nouă patologie pediatrică ” cuprinde următoarele capitole:
Cap. 1 – Sistemul imun sănătos și dezechilibrul provocat de vaccinuri
Cap. 2 – Cum au dispărut epidemiile în lume. Apariția primelor vaccinuri: prevenție sau experiment?
Cap. 3 – Reacții adverse, boli și complicații postvaccinale
Cap. 4 – Vaccinuri vechi și noi. Bolile pe care nu le previn
Cap. 5 – Ce soluţii avem?
Anexă – Cum se poate refuza vaccinarea copiilor

 „Vaccinurile: Prevenţie Sau Boală?” de Dr. Christa Todea-Gross de la Editura Christiana este o carte foarte aşteptată, o carte foarte documentată, unică, revoluţionară, şocantă şi foarte curajoasă.Descrierea cărţii ,,Vaccinurile: Prevenţie sau boală?” de Dr. Christa Todea-Gross a fost făcută de Librăria Ortodoxia.

Informaţie preluată de aici